Litigiile de consum în faza judiciară se examinează în cadrul procesului civil, ce reprezintă un şir de acţiuni întreprinse de instanţa de judecată şi participanţii la proces în legătură cu examinarea şi soluţionarea cauzelor civile şi executarea hotărârilor judecătoreşti. Toate aceste acţiuni au loc într-o strictă consecutivitate, iar fiecare acţiune procesuală este prevăzută de lege. Principalul act legislativ care prevede cum se desfăşoară procesul civil, toate acţiunile care urmează să fi întreprinse în cadrul procesului civil, cine sunt participanţii în cadrul procesului civil este Codul de Procedură Civilă al Republicii Moldova nr.225 din 30.05.2003.

Dreptul la apărare împotriva celor care violează drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale persoanei  este prevăzut chiar de Constituţia Republicii Moldova, în art.20. Organele care sunt împuternicite de Constituţie să facă dreptate în astfel de cazuri sunt instanţele de judecată. Instanţa de judecată este unicul organ competent să înfăptuiască justiţia în Republica Moldova. Anume în instanţa de judecată se adresează persoana pentru apărarea drepturilor sale.

. Noţiune

Prejudiciul moral este prejudiciul care rezultă dintr-o atingere adusă intereselor personale şi care se manifesta prin suferinţe fizice şi/sau psihice pe care le resimte victima.

1. Condiţii obligatorii pentru reparare a prejudiciului moral:

• • • • existenţa prejudiciului, demonstrat prin:
        • explicaţiile părţilor şi a persoanelor terţe;
        • depoziţiile martorilor;
        • probele scrise (înscrisurile);
        • dovezile materiale;
        • concluziile experţilor. De exemplu: prin efectuarea unei expertize psihologice a suferirii prejudiciului moral.
      • acţiunile ilicite ale persoanei care a cauzat prejudiciul, prin comercializarea:
        • unor bunuri de calitate inadecvată;
        • în garnituri incomplete;
        • cu termenul de valabilitate (utilizare) expirat.

IMPORTANT! Repararea daunelor morale provocate persoanelor juridice nu este admisă în dreptul de consum, deoarece persoana juridică, fiind o formaţiune fictivă, nu poate suporta suferinţe fizice sau psihice.

• legătura cauzală între acţiunea ilicită şi prejudiciul moral, cum ar fi:
  • contractul de consum încheiat de părţi;
  • bonul de plată sau chitanţa de consum;
  • bilet sau tichet de transport;
  • alte documente doveditoare.
• vinovăţia celui ce a cauzat prejudiciul prin:
  • intenţie:
    • directă;
    • indirectă.
  • imprudenţă:
    • neglijenţă;
    • sine încredere.

c. Evaluarea prejudiciului moral

• prevederi legale:
  • mărimea pagubei morale se stabileşte de instanţa de judecată;
  • nu depinde de prezenţa prejudiciului material al costului mărfii (lucrărilor, serviciilor), mărimea despăgubirilor;
  • se bazează pe caracterul şi circumstanţele suferinţelor morale, fizice, cauzate consumatorului în fiecare caz concret;
  • prejudiciul moral se compensează prin echivalent bănesc.
• criteriile de evaluare a prejudiciului moral sunt:
  • gradul şi caracterul suferinţelor fizice şi psihice manifestat prin:
    • o gradul suferinţelor se înţelege intensitatea acestora („durere puternică”, „durere suportabilă”, „durere slabă”, „durere insuportabilă”, etc.);
    • o caracterul suferinţelor trebuie privite în legătură cu particularităţile individuale ale persoanei prejudiciate, privite sub două aspecte diferite:
      • suferinţele fizice, ce presupune: durerea, sufocaţia, voma şi ameţeli, mâncărime, reacţii alergice şi alte senzaţii dureroase;
      • suferinţele morale (psihice), ce presupune: frica şi ruşinea, tristeţea şi neliniştea, umilirea, stresul emoţional, şi alte emoţii negative.

IMPORTANT! Pentru determinarea mărimii compensaţiei, trebuie de luat în consideraţie nu tipul (caracterul) unor sau altor suferinţe fizice sau psihice, ci caracterul şi importanţa acelor valori nemateriale (nepatrimoniale), cărora le-a fost cauzat prejudiciul.

• raţionalitatea şi echitatea:
  • o raţional – suferinţelor mai profunde trebuie să le corespundă o compensaţie mai mare şi invers, adică, mărimea compensaţiei trebuie să fie adecvată suferinţelor suportate;
  • o nu ar fi raţional şi nici echitabil de a acorda, în alte condiţii egale, o compensaţie mai mare sau egală, persoanei care i-a fost acordată informaţie neautentică despre calităţile mărfii, decât persoanei care i-a fost cauzat un prejudiciu sănătăţii ca rezultat al utilizării unui produs (cazuri, în practica noastră judiciară destul de frecvente);
  • o cuantificarea necesară este lăsată la aprecierea juriului, fără stabilirea unor reguli rigide sau general aplicabile.
• gradul vinovăţiei persoanei care a cauzat prejudiciul. La stabilirea indemnizaţiei băneşti judecătorul trebuie să ţină cont de:
  • o gradul vinovăţiei agentului economic care a acţionat ilicit;
  • o cauzarea unui prejudiciu consumatorului.
• situaţia personală a victimei, ţinând cont de:
  • o receptivitatea persoanei prejudiciate;
  • o mediul social din care aceasta face parte;
  • o educaţia, cultura, standardul de moralitate;
  • o personalitatea şi psihologia victimei;
  • o descrierea circumstanţelor săvârşirii faptei;
  • o vârsta victimei;
  • o vătămările suferite de aceasta;
• situaţia materială şi statutul juridic al comerciantului, ţinând cont de:
  • o posibilitatea financiara a comerciantului;
  • o prejudiciul încasat trebuie să afecteze esenţial activitatea comerciantului, pentru a nu admite în mod repetat aceiaşi încălcare;
  • o modalitatea de organizare şi funcţionare a comerciantului.
    • sediu unic sau cu filiale şi reprezentanţe;
    • companie mixtă, străină sau autohtonă;
    • suprafaţa de comerţ mică, mediu sau mare etc.

e. Subiecţii competenţi pentru evaluarea şi recuperarea prejudiciului moral

• ambele părţi pe cale amiabilă;
• instanţa de judecată, în baza documentelor confirmative a suferinţelor psihice, fizice suferite de către consumator.