eu4cons-logo

Avocatul tău

Prejudiciul material

Litigiile de consum în faza judiciară se examinează în cadrul procesului civil, ce reprezintă un şir de acţiuni întreprinse de instanţa de judecată şi participanţii la proces în legătură cu examinarea şi soluţionarea cauzelor civile şi executarea hotărârilor judecătoreşti. Toate aceste acţiuni au loc într-o strictă consecutivitate, iar fiecare acţiune procesuală este prevăzută de lege. Principalul act legislativ care prevede cum se desfăşoară procesul civil, toate acţiunile care urmează să fi întreprinse în cadrul procesului civil, cine sunt participanţii în cadrul procesului civil este Codul de Procedură Civilă al Republicii Moldova nr.225 din 30.05.2003.

Dreptul la apărare împotriva celor care violează drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale persoanei  este prevăzut chiar de Constituţia Republicii Moldova, în art.20. Organele care sunt împuternicite de Constituţie să facă dreptate în astfel de cazuri sunt instanţele de judecată. Instanţa de judecată este unicul organ competent să înfăptuiască justiţia în Republica Moldova. Anume în instanţa de judecată se adresează persoana pentru apărarea drepturilor sale.

  1. Noţiune

Prin prejudiciu material înţelegem consecinţa negativă, patrimonială suportată de către un consumator ca urmare a faptei ilicite săvârşite de către un comerciant, rezultat prin care se vatămă sau periclitează proprietatea şi/sau sănătatea consumatorului.

  1. Condiţiile răspunderii juridice materiale sunt următoarele:
  • conduita sau o fapta ilicită:
    • provoacă daune materiale unui individ în mod personal sau unui grup de consumatori;
    • aduce atingere proprietăţii sau integrităţii corporale ale consumatorului.
  • un rezultat dăunător al acestei conduite, care poate fi exprimat:
    • printr-un prejudiciu adus proprietăţii consumatorului;
    • prin vătămarea sănătăţii şi integrităţii corporale.
  • un raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciul produs, demonstrat prin:
    • contractul de consum încheiat de părţi;
    • bonul de plată sau chitanţa de consum;
    • bilet sau tichet de transport;
    • alte documente doveditoare.
  • fapta să fie săvârşită cu vinovăţie din:
    • intenţie:
      • directă;
      • indirectă.
    • imprudenţă:
      • neglijenţă;
      • sine încredere.
  • să nu existe împrejurări sau cauze ce ar exclude caracterul ilicit al faptei sau ar înlătura răspunderea juridică:
    • absenţa produsului defectuos;
    • afirmaţii false ale consumatorului;
    • nerespectarea de către consumator a condiţiilor de transport, depozitare şi consum a produsului declarat;
    • prejudiciul a fost reparat cu referire la diferitele modalităţi de reparare, de care subiectul nu poate uza concomitent.
  1. Corelaţia dintre clauza penală şi prejudiciul cauzat prin neexecutare sau executarea necorespunzătoare a obligaţiei poate fi exprimată prin mai multe aspecte prevăzute de lege sau contract:
  • creditorul poate cere repararea prejudiciului în partea neacoperită prin clauza penală (clauză penală inclusiv);
  • creditorul poate cere despăgubiri sau penalitate (clauză penală alternativă);
  • creditorul poate cere repararea prejudiciului peste penalitate (clauza penală punitivă);
  • creditorul poate cere doar penalitatea (clauză penală exclusivă).
  1. Evaluarea prejudiciului material:
    • Pentru încălcarea termenelor prevăzute la art.18 alin.(7) şi (20) şi art.181 alin.(1), vînzătorul, prestatorul achită consumatorului pentru fiecare zi (oră, dacă termenul a fost stabilit în ore) depăşită o penalitate în mărime de 1% din preţul produsului, serviciului în vigoare la data examinării reclamaţiei consumatorului.
      Cuantumul penalităţii menţionate la alin.(1) nu poate depăşi preţul produsului sau preţul unui anumit tip de executare a lucrării/prestării serviciului, sau preţul total al comenzii în cazul în care costul produsului sau al unui anumit tip de executare a lucrării/prestării serviciului nu este determinat de contract.
    • În cazul încălcării termenelor stabilite, conform art.21, de începere şi finalizare a prestării serviciului (executării lucrării) sau termenelor noi fixate de consumator, prestatorul (executantul) achită consumatorului pentru fiecare zi (oră, dacă termenul a fost stabilit în ore) depăşită o penalitate în mărime de 2% din preţul serviciului (lucrării).
      Prin contractul de prestare a serviciului (executare a lucrării) se poate stabili o penalitate mai mare.
  1. Documente fiscale confirmative a cheltuielilor suportate de consumator în legătură directă cu serviciul, produsul necorespunzător poate servi:
  • bonul fiscal ori chitanţă;
  • tichetul sau bilet de transport;
  • factura fiscală;
  • recipisa sau bon de plată;
  • orice alt document fiscal eliberat de comerciant.
  1. Subiecţii competenţi pentru recuperarea prejudiciului material sunt:
  • de către ambele părţi pe cale amiabilă;
  • de către Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor şi Supravegherea Pieţei, pentru costul produslui, serviciului necorespunzător, jsutificat prin bonuri de paltă, contracte;
  • de către instanţa de judecată, în partea ce ţine perceperea penalităţii de 1%, 2 % stabilite prin art.32 al Legii privind protecţia consumatorilor în baza documentelor confirmative a cheltuielilor suportate.

Counter

  • 68695Total vizitatori:
  • 29astăzi:
  • 51ieri:
  • 1online: